Legendele Mărțișorului

·       

·         Una dintre legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tanar, l-a răpit și l-a închis într-o temniță, provocând suferința întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau... pânâ nici copii nu mai râdeau.Nimeni nu știa ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu și să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Spre sfârșitul iernii, acesta a găsit castelul zmeului și s-au luptat zile

întregi până când zmeul a fost doborât.

Slăbit și grav rănit, tânărul a reușit să ajungă până la temnița soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer și a vestit venirea primăverii, umplând de fericire inimile pământenilor.De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roșul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizeaza sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

·         Lupta Primăverii cu IarnaConform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zapadă răsare unghiocel . Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat.

Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s

a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara

a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada alba.

·
         Altă legendă a mărțișorului ne spune că o bătrână purta doisprezece cojoace, pe care a început să și le scoată la începutul lunii martie, fapt ce a provocat schimbări ale vremii. Zilele însorite au fost deseori urmate de ploaie și ocazional chiar de lapoviță. Mitul ne spune de asemenea că, Baba Dochia a avut trei momente speciale, marcate astfel: 1 martie-timpul dedicat însămânțării de primăvară, 2 martie-ziua muncii de vară; 3 martie-reprezentând secerișul de toamnă. În funcție de modul în care evoluează vremea în aceste trei zile, putem ști cu certitudine cum va fi timpul în cele trei anotimpuri amintite.La începutul lui martie ne alegem o “babă” reprezentând una dintre primele nouă zile, dacă ziua aleasă este însorită, aceasta înseamnă că ești binecuvântat cu un suflet pur și blând și totul iți va merge bine întreg anul. Din contră, dacă vremea este friguroasă și geroasă, cu vânt și cu un cer înnorat, atunci persoana în cauză va fi la rândul ei cu inima "rece, neagră și înghețată".Există o altă parte a acestei legende legată de mărțișor, care ne spune că, Baba Dochia obișnuia să cutreiere peste dealuri și văi împreună cu turma sa. Asemenea altor tărănci din acea vreme, ea își petrecea timpul torcând lâna. La venirea primăverii, a făcut o gaură într-o monedă și a trecut prin aceasta o bucată de lână. În timp, diferite simboluri au inceput să înlocuiască moneda inițială.O altă variantă povestește despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete, care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Isus i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. Legenda reprezinta lupta dintre bine si rau, rosu si alb, dintre primavara si iarna, lupta care pri sacrificiu, binele triumfa intotdeauna. Cele doisprezece cojoace ale Dochiei reprezinta lunile anului, iar moartea  ei, sfarsitul anului vechi. Acum poate incepe noul an cu primavara!

 Descoperiri arheologice

Trecând de la legendele din lumea de basm la cea reală, descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primăverii fiind confecționate din timpul iernii, urmând să se poarte după ziua de 1 Martie. Pe atunci mărțișoarele erau fie niște pietricele colorate în alb și roșu înșirate pe o ață, fie o monedă (sau mai multe) legate cu fire subțiri de lână albe și negre (în unele locuri alb cu roșu). Dacii le purtau până când înfloreau copacii.·        

În zilele noastre...
În zilele noastre, bănuțul purtător de noroc al dacilor aproape că a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animaluțe din plastic sau din sticlă, inimioare , fețe zâmbitoare, pietricele frumos colorate ... Obiceiul este ca orice femeie (doamnă sau domnișoară) să primească un mărțișor. Orice bărbat oferă șefei, colegei sau persoanei iubite un mărțișor, reprezentantele sexului frumos mândrindu-se în această zi cu mărțișoarele primite.Tradiția spune că mărțișorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vișinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramură a unui vișin. În alte regiuni, mărțișorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate și se agață de crengile unui copac. Se crede că, dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărțișorul este aruncat după o pasăre, purtătorul va fi ușor precum pasărea.Mărţişoarele sunt simboluri ale renaşterii naturii, odată cu venirea primăverii, şi au rol de talismane. Primul mărţişor a fost şnurul împletit din fir alb şi roşu. Albul semnifică puritate şi energie, iar roşul protejează de rele în credinţa populară. „Şnurul este mai important decât obiectul ataşat lui. Acesta este mărţişorul autentic.“ Primele obiecte ataşate şnurului alb-roşu au fost monedele de aur şi argint. Au urmat apoi mici bijuterii, din argint, şi mult mai târziu au apărut mărţişoarele din lemn şi din cânepă. În tradiţia populară, aducătoare de noroc sunt mărţişoarele care au formă de trifoi. Inima este simbol al iubirii, iar ancora – al credinţei. 
Surse: Wikipedia, www.jurnalul.ro, www.e-școala.ro, www.calificativ.ro, www.cultura.ro